Category: Motivation

“A fost odată ca niciodată” este sintagma de deschidere a poveștilor ce ne definesc copilăria. Ne tapetăm creierul cu aventuri în care lucrurile se așează simplu și recurent. Un prinț pe cal alb apare și înseninează pe vecie existența alesei. O prințesă cu ochi albaștri limpezește viața tulbure a tânărului muncitor în timp ce moștenirea unei împărății rezolvă pe loc toate nefericirile personajului principal. De aici până la răsunătorul “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” nu mai e decât un pas. Odată ce cartea se închide, realitatea își deschide însă propria agendă și pașii noștri se rătăcesc într-un labirint pentru care nu suntem pregătiți. În ciuda prințului/prințesei care ne așteaptă seara cu un film și un vin bun, a promovării primite acum două luni sau a vacanței pe care am așteptat-o un an întreg, fericirea pare tot mai departe și adâncile bătrâneți amenințător de aproape. De ce? Pentru că unul dintre balaurii secolului în care trăim se numește Anxietate. Cu el se luptă în fiecare an un sfert din populația Europei, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Este o problemă pe care nu poți pune exact degetul și de la care nu îți poți lua gândul. O stare mai mereu prezentă de neliniște în suflet, spaima că un rău inevitabil se apropie, gânduri neclare și o frică necontrolată și de multe ori nefondată de sfârșit. Sentimentele negative se înmulțesc fără niciun motiv iar situațiile inconfortabile iau o amploare mult mai mare în mintea ta, lăsând prea puțin loc pentru optimism. Acest balaur imaginar și real, deopotrivă botezat Anxietate, își întinde aripile apăsătoare tot mai mult până când ne umbrește complet bunăstarea și strânge în gheare inima, privându-ne de o liniște perfect îndreptățită după care tânjim. Pentru că nicio poveste nu e la fel cu cealaltă, balaurul Anxietate se arată în culori și cu trăsături diferite. Uneori gândești prea mult și ajungi să faci dintr-un disconfort nesemnificativ o problemă majoră, alteori îți dau de furcă lipsa de răbdare și concentrarea sau o amânare care ajunge să îți dicteze viața. Neîncrederea în sine vine cu un alai de gânduri anxioase care formează un monstru greu de îmblânzit: nu sunt suficient de bun, nu arăt așa cum aș vrea, sunt prea bătrân sau prea tânăr, ce vor spune ceilalți dacă fac asta sau cealaltă. Cele mai răspândite motive ale anxietății sunt legate de teama de a nu face față dificultăților vieții, de interacțiunea socială sau chiar de moarte. Interesant este că nu avem nevoie de prea mult ajutor pentru a creea acești balauri. De multe ori ei se nasc din stima de sine scăzută, din supra analizarea evenimentelor de zi cu zi, din rotirea amintirilor negative în minte în detrimentul celor pentru care suntem recunoscători, etc. Și, odată creați, acești monștri sunt foarte greu de făcut să dispară. Căutăm paloșul fermecat ce va tăia capul tuturor problemelor, însă de cele mai multe ori nu funcționează. Fie nu știm să folosim arma aleasă, fie este una complet nepotrivită sau incompletă. De exemplu, alegem să vorbim despre problemele noastre cu o persoană apropiată, acea persoană care ne ascultă și ne susține mereu. Neavând însă cunoștințele necesare, prietenii sau familia nu ne vor putea oferi soluții reale, studiate, generatoare de rezultate la frământările noastre. Și pe nesimțite, realizezi că anul acesta, de ziua ta, ai aceleași nemulțumiri față de viață de care te plângeai și anul trecut sau acum doi sau cinci ani. Medicamentele sunt o altă variantă în care prinții și prințesele moderne își caută salvarea. Acestea nu fac însă decât să amorțească balaurul și să acopere problemele. E ca și cum apelezi la stomatolog pentru tratarea unor carii, pentru ca apoi sa revii la mâncatul excesiv de dulciuri și nespălatul pe dinți. Acest comportament necorectat va duce iar și iar la probleme dentare și dureri insuportabile. Așa că, înaintând în viață și cunoscându-ne tot mai bine plusurile și mai ales minusurile, realizăm că “a fost odată ca niciodată” am prefera să se refere la o soluție salvatoare în detrimentul unui prinț / unei prințese. O soluție care să ne aducă la acea persoană senină, creativă și încrezătoare de care ne e dor și pe care am pierdut-o acum mult timp – noi înșine. Povestea noastră modernă ia o turnură fericită când realizăm că acea soluție există și se numește NLP, Programarea Neuro Lingvistică. Ce fac cursurile de NLP? Îți iau un văl de pe ochi și îți pun la dispoziție un cadou pe care mai în glumă mai în serios ai spus de o mie de ori că ai vrea să existe. Un manual de funcționare al creierului tău. O hartă personală și accesibilă a labirintului în care rătăcești sleit de puteri de mult prea multă vreme. Pentru că oricât ne-ar plăcea să credem că deținem controlul vieții noastre, ne dăm seama la o analiză asumată și sinceră că galopăm într-o luptă a cărei reguli se schimbă mereu și în care doar cei foarte puternici reușesc să se mențină în viață și să triumfe. Mai niciodată nu ne vedem în această categorie. Ne bifăm descurajați în căsuța celor care își irosesc energia și creativitatea încercând să supraviețuiască, acționând de cele mai multe ori haotic și instinctual, folosind un bagaj precar pe care nu ne-am preocupat niciodată să îl aprovizionăm cu tot ce trebuie pentru o călătorie senină. Ajungem să ne resemnăm și să alergăm în gol spre un echilibru care nu mai vine. Cursurile de Programare Neuro Lingvistică schimbă însă acest final nedorit. Partea neurologică a acestui proces de învățare se referă la modul în care procesăm gândurile în mintea noastră, lingvistica ne ajută să le traducem în comunicare autentică și revoluționează felul în care comunicăm cu noi și cu ceilalți în timp ce programarea se referă la tiparele comportamentale învățate prin experiență. Adică scoatem valiza cu care mergem în fiecare călătorie și o analizăm cu o atenție fără precedent. Descoperim și scoatem din bagaj toate obiceiurile și credințele toxice și le înlocuim cu unele constructive și generatoare de stări de bine. Le

Care sunt măștile care te trag în jos și la care ar fi bine să renunți? Se spune adesea că “oamenii nu se schimbă și orice schimbare care are loc este doar superficială, deoarece își pun măști pentru a obține ceea ce își doresc.”